Дневники

Un pic de vers alb...gen coco42...

te văd și simt a ta chemare
în noapte unică de vis -
superbă, suplă dansatoare
pe portativ de ochi deschis...

s-acceptam, orice "durere"
fără multă suparare -
meșterită cale-anume
ce-i lipsită...de-ntristare...

din diademe de imagini pure
ce-ntreaga viata-am adunat -
azi, eu imbrac haine mature
cu o croială, ce o plac...

Iubire...pentru Muza poeziei mele...

prietenie...doar adevărată prietenie...

fata asta-i necăjită
strada...este casa ei -
dar se simte fericită
că îl are pe "Grivei"...

ea cu drag îl ocrotește
și îl ține-nfofolit -
căci prietenul se pare
că-i bolnav...este răcit...

am strans polenul cu albina mintii
intrand in floarea unica de viata -
am strabatut culoarale fiintei
ce-s labirinte pline de povata...

cu mers incet, am colindat solstitii
ce le-am impreunat in fel si fel -
scotand din ele definitii
ce fac prezenta...astazi la apel...

am scris cu o penita aurie, soapta
ce m-a impins, spre-un adevar -
lasand deschis finalul, poarta
prin care am sa trec...cand mor...

am adunat in pagini, rugaciunea
acelor glorii de iubit cuvant -
un madrigal...numit al inchinarii
pentru ce-am fost si ce mai sunt...

azi, ochii mi-i inalt spre astrii
cu-aripi de libertate si…

-------------------------------------------------

poze, care sun truncate
poze, cu asemanari -
vi le daruiesc pe toate
ca pe un buchet de flori...
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

poza, scoasa din arhiva
o fetita si-un catel -
ce desigur...ne indeamna
sa-i iubim cu unic zel...

nevasta mea, se pare
are-n geanta, soli gramada -
deci, da text la fiecare...
ca sa stie si sa vada...

a avut, fata sucara
in concursul zanganit -
dar acum, este afara
si are...de suferit...

cu un "facalet" in mana
o statuie pitoreasca -
vrea, sa-i traga-n capatana
si de soli...s-o praduiasca...

deci, Danuta...fii pe faza
si nu populariza -
de dispari, intreaga lume
pe Zang...te va regreta...

cu kales...nu e de gluma
stie bine sa loveasca -
fara ca sa lase-o urma
si fara sa zanganeasca...