Дневники

DUMNEZEU  SE GANDESTE, DESCHIZAND OCHII DIN
CAND IN CAND..PRIVINDU-NE SI OCROTINDU-NE...

VLADIMIR NICHITA (MAGIC POET)

PASTE FERICIT...TUTUROR LIMPISTILOR !

căutăm disperaţi veşnicia
într-o altă zi ...
niciodată nu e prea târziu
să tragem de firul nevăzut al vieţii
doar ca să credem în început
acum când sfârşitul e aproape

nu ne schimonosim de durere
când suntem renăscuţi în palmele timpului
palme care plămădesc aluatul bătrân
chiar dacă sunt necesare adaosuri
de infuzii tinere

zidim vise ducându-ne nepoţii de mână
în parcurile tinereţilor noastre
acolo unde încrustat pe o bancă
zăresc numele tău şi al meu

respir adânc şi închid ochii
măinile mângâindu-ţi trupul tău atât de fragil
ce mi se dăruieşte
cu pătimaşe îmbrăţişări

căutăm disperăţi veşnicia într-o altă zi
poate e ultima şi totuşi prima
în noianul de zile care au trecut
să tragem de firul nevăzut al vieţii
rechemând inceputul
acum când sfârşitul e aproape

Vianu > Australia.
 

mă scald in baia de muci
lipitori care vor
sa îmi spună că
trebuie sa îmi aştept
ceasul morţii
doar
ca o schimbare
relitatea este confuză
de foarte multe ori

unde pot sa mă scarpin
ca sa pot sa înţeleg
de ce băşina porcului
are miros de lături

nu mă sperii de extravaganţă
întotdeauna cumpăr...
lucrurile de mâna a doua
işi găsesc valoarea
în timp 

Vianu > Australia.

toti imi spun ca am talent
si ca sunt mereu prezent
cu creatii minunate...
pentru sora...pentru frate

eu ma zbat fara  oprire
sa-aduc... lumii fericire
cu acele bloguri care
par sa aiba cautare

si cand sper ca sunt vizat
intru Doamne...in cacat
nimeni nu ma viziteaza
si cu curul ma trateaza

altii scriu doar trei lulele
si sunt ridicati spre stele
cu-o basina ce-i gustata
si pe loc apoi punctata

chestii seci...ce-s inventate
doar minciuni nerasuflate
au puterea  de-a fi blog
chiar de este foarte schiop

puncte multe ei aduna
cat in soare si in luna
si-apoi se falesc cu ele
figurand pe multe scheme

Limpa...Limpa...ce pacat
ca unelte-ai inventat
ce sunt folosite anume
ca sa deraieze nume

cei ce merita nu au...
nici macar un mic...hau...hau
ei sunt condamnati la moarte
chiar de-ar scrie si o carte

Pentru cei care ma iubesc si ma admira  cu adevarat...retragerea mea de pe Limpa, nu este departe. In grupul meu de prieteni sunt oameni speciali, oameni de suflet...i-am ales asa cum
inima mi-a dictat.
Sunt pe Limpa...caci doresc sa fiu...dar pot dispare in orice moment...daca sunt lovit cu pietre.

Un om suparat...

Vianu > Australia.













 

După patru luni de absentă, revin, chiar dacă am fost jignit
și batjocorit.
Dar nu contează, viața merge înainte... atăt cu bune, cat și cu rele.
Mi-a fost foarte dor de voi, dragii mei zănganiti !

sa nu uitati...de cei ce ara
la plugul vietii, inhamati -
o cale lunga, solitara
fiind Parinti, ce-s ocupati...

sa nu uitati...de-a lor icneala
si nici de pasii-npotmoliti -
pe timp de zi, cat si de seara
nevrand s-arate... istoviti...

sa nu uitati...de a lor vreme
chiar daca dansii nu se plang -
cand anii, fulgi in par le cerne
iar ei batrani, batrani ajung...

sa nu uitati...de frumusetea
acelor care v-au avut -
de le-a trecut azi tineretea
ei tot va au...si tot ei sunt...

sa nu uitati...de ochii care
clipesc incet, dar va privesc -
cu dragoste nemuritoare
ce este unic dar...Ceresc...

sa nu uitati...ce e respectul
pentru acei ce v-au crescut -
priviti-va atenti...prezentul
prin anii lor, ce au…

 Vertical !
Ca şi " Coloana Infinită "
ce mă înalţă
până dincolo de aerul oprit
al respiraţiei mele purtate
pe spinarea calului " Pegas " -
cu aripi de stele.

Vertical !
Ca şi timida pornire din apa
în care se naşte
din meduza ce moare
cel ce poate să zboare
prin poarta deschisă de sărutul -
omului artist - Brâncuşi.

Vertical !
Ce-i înăuntrul cuburilor aşezate
într-o linie de creiere însumate
luminând ochiul numit " De peste tot "
pe care am să-l chem
când am să pot -
la masa cea vestită a tăcerii.

Vertical !
Ca şi " Coloana Infinită "
ce mă înalţă
pănă dincolo de aerul oprit
al respiratiei mele, purtate
pe spinarea calului " Pegas " -
cu aripi de stele.

Vianu > Australia.

N-am mâncat iarbă...dar îmi plăcea -
doar urmele ţi le-am mâncat
hehăind a capră
sau a altceva

Am vrut să par interesant
in prezenţa absenţei tale
programate pe acest site
la o oră târzie.

Apoi dragostea virtuală
a păduchiului din substantiv
ce suferă de frig.
Da de frig!

Mă încălzesc cu celulele
trupului tău necunoscut
lemne, lemne, lemne
de avut !

Apoi te caut...unde?

Poate în scăparea distanţei
poate, poate, poate
în obiceiurile mele
cu cuvânt abstract !

Vianu : Australia.

m-am prins cu mâinele
de formele tale
stâncile tale

doream să fiu alpinist
chiar dacă dedesubturile
plecau

numai faţa ta era înainte
peste înălţimile pieptului tău
unde se jucau
sorocurile de iarbă

doar dîntr-un simplu neînţeles
s-a măturat frănghia
florilor de colţ
ce mă susţineau

Sunt singur
fumăndu-mi ţigara
fum de nori

eşti prea departe
pentru a ajunge la tine

Vianu > Australia.