De ce să distrugi
fericirea ta prezentă
prin interferenţa mâinilor
ascunse în carnea-ţi care
îsi schimbă culoarea
în bătaia vântului
De ce să pari mirat
când păşeşti printre aştrii
aidoma spiritului neştiut
sufletu-ţi ce te cheamă
să zbori departe
de mizeria vieţii
acum sau niciodată
<<<<< Vlad ( Vianu ) >>>>>
Nichita Stanescu zise
sunt spiritul reîncarnat a ceia ce nu sunt
la marginea lumii căderi din mine
într-o metaforă neprevăzută
ştiu să râd
ştiu să plâng fiorul tăcerilor care mă înconjoară
înălţându-mă mai presus de cuvinte
cu patosul morţii care curge
prin venele veşniciei mele
Nichta Stanescu zise
sunt pasărea care zboară fără de aripi
doar ca să aibă zbor de cuvinte abstracte
acum aici acolo...
nu uitaţi că viaţa este trecătoare
chiar dacă vrem să trăim
universurile paralele ale necunoscutului
duc lipsă de aer...
<<<<< Vlad ( Vianu ) >>>>>
zboară ochii pe aripi de dor
cutreierând lumea până la distanţa
spre care praştia
îşi tensionează lumina
simţ ciudat...
strigăt din piatra grăitoare
doar atât cât să nu înfrângă
gravitaţia însămânţării
numai clipa ieşirii din casă
se pare că a început concertul
cântărilor nesfârşite
purtând papuci de aer
îmi aşez privirile-mi blânde
pe strunele harfei mângâiate
de tălpile tale...
le culeg nectarul plutirilor
neîntinate de vreme
zboară ochii pe aripi de dor
până când porţile vieţii se închid
praştia nu mai are puterea
de a tensiona lumina...
<<<<< Vianu >>>>>
s-o las pe puţina să îşi facă mendrele
în jurul ochilor mei
să-mi arunce umbră de desime
atât cât să mai respir
numai ceea ce pare absurd
în jocul copilăresc
pe care nu ştiu cum să-l înţeleg
nu sunt perspective umane
în constrângerea idealului suprem
doar factorul claustrofobic
al liftului blocat
cablurile respiraţiei mele
ce se subţiază atârnate de negrul cer
dându-mi ireversibilă senzaţie...
nedorită prăbuşirire
<<<<< Vianu >>>>>
în fine...s-au descălţat de bocanci
s-a sfărâmat tropăitul
şenilele împachetate au fost băgate în buzunare
pufăind din tigări imaginea zilei
mici rotunduri ale timpului
nefiinţa îi ordinul celor mari care...care râd
de păsările cu aripi frânte
în piaţa raţiunii oameni desfacuţi in felii
oamenii fac sex
suflete aruncate
pe caldaramul precarei existenţe
în biserici sfinţii tremură de frig
nu s-a pomenit niciodata aşa ceva
la masa tacerii se discută
fară să se rostească cuvinte
au nevoie de alte perechi de ochi
noi creere între picioare
oare or sa poată rezolva problemele
prezentului...
<<<<< Vianu >>>>>
te numesc o ultimă speranţă
viaţă ce a ruginit
iubire efemeră
într-un copac
de frunze dezgolit
mişcare solitară
echilibru instabil
conecţie cosmică de toamnă
ochi de stare
chip sublim
te numesc o zbatere gentilă
dans pe muzică de vânt
chip al toamnei
ce-mi vorbeşte
limba bunului pământ
eşti o frunză 'nbătrânită
mâini de aer te susţin
mângâieri de la iubită
vers al clipei
ce n-o ştim
te numesc o frumuseşe rară
apărută-n calea mea
conecţie cosmică
chiar idealâ
pentru-o plimbare la şosea
<<<<< vlad ( vianu ) >>>>>
aerul este prins de rană
cu bolduri mici de timp rămas
vreau să-l port cu mine
doar aşa pot să respir
poemele se scriu fără grabă
creaţia începe...
ta ra ta ta
s-a ameliorat mişcarea trupelor
dorm pe vocala a...
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
exclamându-mi respiraţia
în afară
aerul este prins de tristeţe
whisky şi frig
whisky şi căldură
doar atât
aerul este prins de rană
poemele se scriu fără grabă
împăratul primeşte vizite secrete
chiar şi la o oră târzie
supuşii
sunt în mare alertă
<<<<< Vianu >>>>>
mă scald in baia de muci
lipitori care vor
sa îmi spună că
trebuie sa îmi aştept
ceasul morţii
doar
ca o schimbare
relitatea este confuză
de foarte multe ori
unde pot sa mă scarpin
ca sa pot sa înţeleg
de ce băşina porcului
are miros de lături
nu mă sperii de extravaganţă
întotdeauna cumpăr...
lucrurile de mâna a doua
işi găsesc valoarea
în timp
<<<<< Vianu >>>>>
ma gadila rasul unversului
topoganul il lasa sa alunece catre mine
pe o strada aglomerata
eu cantand la chitara
doar flori neudate la timp
ma mangai cu degetele irosite
pe caldaramul pasilor mei
aratatorul dirijeaza circulatia
cuminte copil
ce e educat de democratie
imi vine sa urlu
in wc-ul unde se aduna
meleagurile copilariei mele
ma inec in apa lacrimilor
doar ca sa-ti spun
de ce ma simt singur
calcand pe basici de aer
pe tablourile de la biserici
poza mea
este alaturi de sfinti
oare sunt intreg la minte
cand vreau sa ies pe ulita satului
dincolo de poarta curtii mele
zaresc lumini stralucitoare
occidentul este mirajul
nu spun la nimeni ce gandesc
dar exista un dar
oare cine ma simt
niciodata nu voi afla...
<<<<< Vianu >>>>>
Inima mea mi-a spus:
-Nu pot să mai bat pentru tine
aşa că îmi voi modifica costumul
pentru care trebuie să plăteşti
Timpurile schimbă moda
Urlu neputincios
căutând bula de aer...secunda
lăsată în urmă
de amintirile vieţii
M-am dezdurerat de prezent
cu o butelcă de vin
ce este conectată
la sufletul meu
Fiecare picătură care curge
un nou impuls
al extraordinarei
reveniri
Singurul lucru
doar Eu şi Viaţa...
având roluri de beţivi
care nu schimbă moda
Inimă...poţi să pleci...
<<<<< Vianu >>>>>