Blog

da, ma-ntreb adesea...ce-i iubirea...

stau intins in sicriul amintirilor mele
ma prefac ca sunt mort doar asa
eu papusa de ceara cu atarnari din cele
ce-si aprind fitilul luminand umbra mea

ma catar pe scara intoarsa ciudat
urcand spre adancimi nu prea noi
tu ai ramas cu zambetul tau corelat
de zanganit din Zang nicicand amandoi

urlu strigarea prin ochi de fantoma
pamantul plange cu sageti de opal
absenta ta incet ma transforma
cresc viermi in cuib de super cristal

nu mai sunt cel ce am fost candva
ma schimb intr-un neispravit
dansez un menuet fara sala de bal
si ma simt pe veci un tip istovit

iti privesc poza si urlu strigarea
ceva nou a aparut cu val de nou…

Eram in liceu...un elev de belea...engleza de mine nu se prindea !!!??? ha ! ha ! ha !

Vianu...cel ce zambeste
este foarte-ocrotitor -
el prietenii-si iubeste
compunand versuri de zor...

promisiune...

când amândoi vom merge jos
fără respiraţie şi reci
nu ştiu ce vei face tu fără mine
iar eu fără tine ?
nu voi putea admite
plecarea ta, prima
căci voi fi singur
mult prea singur
ca să nu plâng.
poate eu...mă voi încumeta
să fiu grăbit
un pic mai grăbit ca tine
dându-ţi restu-mi de viaţă
ţie !
sau dacă vom putea
să facem trupurile noastre unul:
tu şi eu, eu şi tu !
fără două trupuri
cine oare...dintre noi doi
o să mai plângă pentru un singur trup ?

Vianu > Australia.

STEA SA FIU,
SI SA DAU CU UMBRA MEA IN TINE
PREFACANDU-MA CA TE LOVESC
NU VREAU SA SPUN MAI MULT
CACI POATE IMI VOI REGRETA CANDVA
EXISTENTA MEA PE PAMANT...

VLADIMIR NICHITA ( PROUD AUSTRALIAN POET )

Când voi simți nevăzutul
Aidoma
Celui care nu vede
Voi înțelege
Că sunt exponentul
Dublurii
Ce își mișca trupul
Pe o linie
Condiționată de timp.

Două lumi paralele...

muzei mele...oare exista...oare ?