când liniștea...apare-instantaneu
mă simt ciudat, nu mai sunt eu -
dar crede-mă, tresar la vocea ta
ce o numesc romanța mea...



sufletu-mi...dorește neîncetat
superbu-ți glas, ce-i unic și curat -
o apă de izvor, o muzică măiastră
doar pentru fericirea noastră....

te văd, fără condiții esențiale
căci tu ai calități foarte reale -
ai tot ce eu, mult îmi doresc
fapt pentru care...te iubesc.....

sunt foarte obosit, fără speranță
fără de echilibru, fără de instanță -
pe marginea prăpastiei...aștept
să cad în gol și să devin inert...

mă simt un leu cu mult curaj
dar fără de iubire, fără anturaj -
nu pot să-ți mângâi chipul tău
chiar de mă rog la Dumnezeu...

trăiesc din vise, ce-s virtuale
și versuri...strânse în petale
de flori, numite poezii de-amor
când nu mai am aripi să zbor...

curg lacrimi pe ai mei obraji
ce-au devenit...un irosit colaj
bătut de vânturi și de ploi
ce-s suferințe...vechi, sau noi...

iubito...timpul vieții trece
iar eu mă scald în apă rece
fără de muză, fără de succes
dar asta e, n-am de-ales...

magic-poet Vladimir.

Нравится 13