I-am promis doamnei Liana ca ii voi spune povestea ,,jmecherului'' dar cum este foarte mult de scris si povestea nu este creatia mea o sa recurg la o jmecherie copy-paste. Deci.
Era o vreme când saşii din Siebenburgen (cum i se mai
spunea Transilvaniei – adică regiunea celor şapte cetăţi: Braşov,
Bistriţa, Sebeş, Sibiu, Sighişoara, Mediaş şi Cluj), treceau
Carpaţii pentru schimburi comerciale şi ajungeau şi în zona
Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de
meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate recunoscută în
toată Europa. Oltenii din Drăgăşani au găsit repede o modalitate să-i
păcălească pe negustorii saşi. Cu ospitalitatea caracteristică, ei îi
invitau în case, le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai
tare pe care-l aveau. Cum saşii nu erau obişnuiţi cu băutura (ei erau obişnuiţi cu munca),
se “ameţeau” repede, iar când începeau negocierile pentru preţul
produselor, erau aproape beţi şi nu mai reuşeau să vândă la preţ bun. Pe
când cumpărau vinul, oltenii le dădeau să guste şi din ăla şi din ăla
şi din ăla. şi imediat negustorii saşi se “pileau” la loc. Când încărcau
vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preţ mult peste
cel normal, vinul bun era înlocuit cu cel mai rău zaibăr şi tulburel.
Când au ajuns în “cele 7 cetăţi”, adică în Transilvania, Burgermeisterul (adică primarul) şi-a
dat seama că negustorii saşi au fost păcăliţi: au vândut ieftin produse
de calitate şi au cumpărat scump vin prost. I-a întrebat cum au decurs
negocierile şi şi-a dat seama de strategia oltenilor: îi îmbătau pe saşi
apoi negociau cum vroiau ei. În anul următor au pornit din nou
negustorii saşi spre podgoria Drăgăşani pentru a face schimb de produse
şi pentru a aduce vin în Transilvania. Şi, la fel ca şi anul precedent,
negustorii au fost ospătaţi şi au băut cot la cot cu oltenii, din vinul
cel mai tare. Apoi, când abia se mai ţineau pe picioare, au început să
negocieze şi să facă afaceri. Oltenii îşi frecau mâinile că iară i-au
păcălit pe saşi. Pe când saşii îşi arătau produsele şi oltenii vinul,
dintre negustorii transilvăneni s-a ridicat unul, căruia toţi îi făceau
loc: “Das ist der Schmecker” (de fapt: “Das ist Der “Schmecken”), au
spus ei, adică “cel care gustă”. Toţi îl respectau şi nici unul nu-i
ieşea din vorbă. Dintre toţi el era singurul care nu a pus strop de
băutură în gură. El a fixat preţul de vânzare a produselor
meşteşugăreşti, el a gustat vinul şi a fixat preţul de cumpărare şi a
vegheat ca vinul de calitate să fie încărcat în căruţe. Astfel saşii,
numai după ce au adus cu ei un Der “Schmecken”, au putut face un comerţ
cinstit cu oltenii”.
Sursa:Sareinochi.com
Da,interesanta povestea.
Deci oltenii se cam tineau de smecherii...
Multumesc, dragul meu prieten pentru povestea jmecherului
Scuze pentru comenteriu cu intarziere! *KISSED* *ROSE*