La naiba....din nou imi este dor :( . De fapt dor imi este tot timpul dar acum chiar simt ca trebuie sa spun cuiva , imi doresc sa fiu lasata intr-o padure unde sa-mi strig durerea si dorul.
Vin dupa o perioada care trebuia sa fie relativ frumoasa in viata mea , 8 zile petrecute pe litoralul Marii Negre ( Mamaia) ,unde dupa cum majoritatea stim distractia este in toi. Totusi ce s-a intamplat? Preferam sa ma plimb seara/noaptea pe malul marii singura si sa ma asez pe sezlong privind in gol si dorindu-mi sa ma transform in apa...Niciodata in viata mea nu am simtit ce am simtit de aceasta data , niciodata nu am tinut " doliu" atat de mult dupa un baiat...acum pur si simplu parca ma impingea cineva sa intru in apa si sa uit de toate , probabil stiti si voi la ce ma refer. Reuseam cu greu sa-mi revin , sa ma ridic si sa merg mai departe sa ma plimb. Din tot sufletul mi-as fi dorit sa apari de nicaieri si sa ma iei in bratze , sa ma strangi tare si sa-mi spui ca nici tu nu m-ai uitat si esti alaturi de mine..ca ma iubesti.Pare ireal ce se intampla...desi a trecut 1 an jumate , te vad peste tot si chiar daca am incercat sa fiu cu altcineva , nu am putut...
Mereu imi fac griji si pun unele lucruri in balanta: poate eu ma gandesc la tine si tu esti cu alta , poate eu imi doresc o relatie cu tine si poate tu nu-ti mai doresti nici macar sa ma auzi, poate eu imi doresc o noua intalnire si visez la ea si niciodata nu se va intampla asta...Oare care e adevarul? Chiar se merita....indiferent de sfaturi nu pot sa trec de " hop", nici vraji daca imi facea nu ma lovea atat de tare sageata lui Cupidon.


Scuze ca iar incep sa ma plang pe aici dar pur si simplu simt ca nu mai pot...

Te iubesc piciule si am nevoie mai mult ca oricand de tine!

Нравится 21