�O, ramâi, ramâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu stiu sa le-ascult; In al umbrei întuneric Te asaman unui print, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri si cuminti; Si prin vuietul de valuri, Prin miscarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taina Mersul cârdului de cerbi; Eu te vad rapit de farmec Cum îngâni cu glas domol, In a apei stralucire Intinzând piciorul golSi privind în luna plina La vapaia de pe lacuri, Anii tai se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri." Astfel zise lin padurea, Bolti asupra-mi clatinând; Suieram l-a ei chemare S-am iesit în câmp râzând. Astazi chiar de m-as întoarce A-ntelege n-o mai pot... Unde esti, copilarie, Cu padurea ta cu tot? (1879, 1 februarie) De Mihai Eminescu |
O poezie de dragoste,frumos. *ROSE* *IN LOVE* *KISSING*
ms scumpica mea :-*:-* asa este :-*
Poetul meu de suflet! *HI* *ROSE*
si al meu ma linisteste foarte mult versurile lui :-*